Istorie
Decembrie 9, 2014
Actuala biserică de lemn a fost construită în anul 1808 ca biserică de schit. În secolul al XIX-lea, moşia şi-a schimbat din nou proprietarul, trecând în administrarea Mănăstirii Sf. Ilie din Iaşi, închinată Patriarhiei de Constantinopol. În actul de danie este amintită şi biserica. În anul 1851, o parte a moşiei a fost vândută. În decembrie 1863, prin legea secularizării averilor mănăstireşti, restul moşiei a revenit statului care i-a împroprietărit pe ţăranii localnici. În acel moment era proprietatea Patriarhiei de Alexandria.
În decursul timpului, biserica a fost reparată de mai multe ori. În ultimul deceniu al secolului al XX-lea, pereţii de lemn au fost acoperiţi cu tencuială atât la interior, cât şi la exterior. Ultimele lucrări de restaurare au fost efectuate în anul 2000.
Deoarece este amplasată pe un teren instabil (în pantă) ,biserica are probleme la fundaţie.
Biserica de lemn din Băiceni este construită în totalitate din cununi orizontale de bârne masive de stejar, fiind aşezată pe o temelie din piatră. În ultimul deceniu al secolului al XX-lea, pereţii de lemn au fost acoperiţi cu tencuială atât la interior, cât şi la exterior.
Construcţia este în formă de navă, cu altar poligonal. În interior, ea este compartimentată în 4 încăperi: pridvor, pronaos, naos şi altar. În biserică se intră printr-un pridvor de acces aflat pe latura de sud, care are amplasată deasupra sa o clopotniţă înaltă, din lemn. Pronaosul este despărţit de naos prin doi stâlpi masivi de lemn, adosaţi pereţilor laterali, care sprijină şi cafasul.
Iniţial acoperită cu şindrilă, biserica are astăzi învelitoare din tablă. Acoperişul este în patru ape. Turla de pe pridvorul bisericii are secţiunea pătrată, iar acoperişul este realizat în formă de clopot şi acoperit tot cu tablă
